Surdocecitatea este o deficiență multisenzorială gravă, de cele mai multe ori asociată și cu alte tipuri de deficiențe.

Surdocecitatea generează dificultăţi majore în sfera comunicării, a accesului la informaţie, în orientare şi mobilitate.

TIPURI

Surdocecitatea poate să fie congenitală sau dobândită, problematica fiind la fel de complexă atât într-un caz, cât şi în celalalt.

În cazul surdocecităţii congenitale, problemele de vedere pot fi evidente încă de la naştere, în timp ce cele auditive pot fi observate la copil puţin mai tarziu.

Surdocecitatea dobândită sau accidentală survine după naştere, din cauza unor boli sau traume, sau ca rezultat al procesului de îmbătrânire.

CAUZE

Studii efectuate în lume au evidenţiat existenţa a peste 70 de factori organici (boli, sindroame etc.), la care se adaugă factorii externi (accidente, traumatisme) care cauzează surdocecitatea.

Frecvenţa cea mai ridicată o au:

  1. Cauzele necunoscute(generând anomaliile congenitale multiple), incluzând aici prematuritatea.
  2. Rubeola congenitală

Rubeola congenitală apare la nou-născutul a cărui mamă a contactat rubeola în timpul sarcinii. Frecvenţa este mult redusă în zilele noastre, cel puţin în ţările occidentale, odată cu apariţia vaccinului anti-rubeolic, dar continuă să rămână o problemă în ţările slab dezvoltate. Situaţia este cu atât mai gravă când rubeola survine în primul trimestru al sarcinii, caz în care copilul se naşte cu afecţiuni la nivelul ochilor, urechilor, inimii, sistemului nervos central şi creierului.

Pentru mai multe informații: http://www.sense.org.uk/content/rubella (engleză).

III. Sindromul CHARGE

Sindromul CHARGE a fost descris prima dată în anul 1979 de către medicul B. D. Hall. Denumirea (apărută în 1981) reprezintă un acronim al principalelor tulburări de la iniţialele în limba engleză, ale următoarelor afecţiuni: C – coloboma colobom, H – heart malformaţii cardiace, A – atresia atrezie coanală, R – retardation întârzieri în creştere şi/sau dezvoltare, G– genital anomalii urinare şi/sau genitale, E – ear malformaţii ale urechii însoţite sau nu de deficienţe de auz).

Pentru mai multe informații: http://www.sense.org.uk/content/charge-syndrome (engleză).

  1. Sindromul Usher

Sindromul Usher este o maladie ereditară, descoperită de Von Gräffe în 1858 şi descrisă în 1914 de către oftalmologul scoţian Charles H. Usher. Ea se manifestă prin hipoacuzie sau surditate de percepţie şi retinopatie pigmentară. Au fost identificate şi descrise 3 tipuri:

TIPUL I (pierdere profundă de auz, posibil echilibru instabil, apare în jurul vârstei de 8-12 ani, utilizatori ai limbajului mimico-gestual);

TIPUL II (pierdere de auz moderată, echilibru normal, limbaj verbal în condiții de protezare, retinopatie pigmentară manifestată în adolescență);

TIPUL III (auz și vedere normale în copilărie, retinopatie pigmentară manifestată în a doua decadă a vieții, hipoacuzie, deteriorare progresivă)

Pentru mai multe informații: http://www.sense.org.uk/content/usher-syndrome (engleză).

Alte cauze pot fi: traume perinatale, Sindromul Refsum, infecţia cu citomegalovirus, Sindromul Hunter, meningita, encefalita, Sindromul Down, toxoplasmoza congenitală, sifilis congenital,Sindromul Laurence-Moon-Bardet-Biedl, Sindromul Rett, medicamentaţie neadecvată etc.