Comunicare

SURDOCECITATEA CONGENITALĂ

Pentru cei mai mulți dintre noi, comunicarea se rezumă la cea verbal sau scrisă. Pentru multe persoane cu surdocecitate congenitală, formele principale de comunicare sunt cele non-verbale (gesturi, vocalizări, respirație, mișcare oculară etc) sau sistemele bazate pe simboluri.

SURDOCECITATEA DOBÂNDITĂ

De cele mai multe ori, persoanele cu surdocecitate dobândită au învățat deja un anumit limbaj formal, dar au nevoie să-și adapteze mijloacele de comunicare sau să învețe noi metode.

Există o mare varietate de metode de comunicare în cazul persoanelor cu surdocecitate. Această varietate este dată de unicitatea fiecărei persoane cu surdocecitate, de faptul că – în funcţie de gradul de pierdere a auzului sau a văzului – formele de comunicare pot varia sau coexista. În cazul comunicării cu persoanele cu surdocecitate, scopul major este acela al stabilirii unui cod comun, dând astfel persoanei posibilitatea de a transmite mesaje (informaţii, stări, nevoi) şi de a accesa informaţiile din mediul înconjurător.

METODE DE COMUNICARE

Există o mare varietate de metode de comunicare în cazul persoanelor cu surdocecitate, diferite în funcţie de tipul de surdocecitate: congenitală sau dobândită. Această varietate este dată de unicitatea fiecărei persoane cu surdocecitate, de faptul că – în funcţie de gradul de pierdere a auzului sau a văzului – formele de comunicare pot varia sau coexista. Scopul major este acela al stabilirii unui cod comun, dând astfel persoanei posibilitatea de a transmite mesaje (informații, sentimente, nevoi) și de a accesa informațiile din mediul înconjurător.

Comunicare non-verbală

Multe persoane cu surdocecitate sunt incapabile să stăpânească o metodă formală de comunicare verbală şi recurg la elemente ce ţin de non-verbal pentru a transmite informaţii: gesturi, posturi corporale, vocalizări, respiraţie, mişcare oculară etc.

Sisteme de comunicare bazate pe simboluri

În categoria sistemelor de comunicare bazate pe simboluri pot fi incluse obiectele de referinţă şi pictogramele. Obiectele de referinţă sunt obiecte care au rolul de a simboliza activităţi specifice. De exemplu, mersul la culcare a unui copil cu surdocecitate poate fi asociat cu o anumită jucărie, aşa cum mâncatul poate fi asociat cu o lingură, iar băutul cu un pahar. Pictogramele sunt imagini vizuale (pentru acei copii care au restant vizual) sau reprezentări tactile care pot şi ele fi asociate cu anumite activităţi, obiecte sau pot fi chiar scurte enunţuri. Acest sistem este extrem de folosit şi în cazul copiilor cu autism care, deşi au capacitatea fizică de a se exprima verbal, nu reuşesc acest lucru, iar utilizarea pictogramelor este  o alternativă de succes.

Sisteme de comunicare bazate pe limbajul gestual

În categoria sistemelor de comunicare bazate pe limbajul gestual sunt incluse: limbajul mimico-gestual (pentru cei ce au suficiente resturi de vedere pentru a utiliza acest limbaj),  limbajul mimico-gestual adaptat tactil (ce include comunicarea co-activă şi comunicarea “mână pe mână”), comunicarea haptică şi sisteme specifice care folosesc semnale, cum este Makaton. Limbajul mimico-gestual adaptat tactil presupune cunoaşterea prealabilă a limbajului mimico-gestual şi trecerea treptată către varianta sa tactilă (spre exemplu, în cazul persoanelor surde care ajung să îşi piardă şi vederea). Comunicarea co-activă presupune co-acţiune – persoana cu surdocecitate şi interlocutorul se ţin de mână şi realizează aceleaşi gesturi, simultan. În comunicarea “mână pe mână” persoana cu surdocecitate îşi pune mâinile peste mâinile interlocutorului, simţind mişcările pe care acestea le execută, participarea sa fiind pasivă. Este o formă de comunicare folosită în explorarea şi cunoaşterea mediului de către persoana cu deficienţe senzoriale multiple.  Această metodă este completată de tehnica “mână sub mână”, unde persoana cu surdocecitate este cea care deţine controlul, care dă o direcţie şi un sens comunicării.

Makaton este un limbaj derivat din limbajul mimico-gestual, însă fără a prezenta elemente de gramatică. Conform site-ului organizaţiei Sense din Marea Britanie, acest sistem de comunicare se bazează pe semne, semnale şi chiar elemente verbale. În funcţie de abilităţile fiecăruia, există trei niveluri de comunicare: un nivel funcţional (unde se utilizează un semn pentru a transmite un mesaj sau o propoziţie), un nivel al cuvintelor cheie (mai multe semne şi simboluri utilizate pentru a transmite mesaje mai complexe, însă fără elemente de gramatică) şi al treilea nivel, cel mai avansat, al citirii simbolurilor (fiecărui cuvânt dintr-o propoziţie îi revine un simbol).

Este derivat din BSL (British Sign Language) şi constă dintr-un vocabular de bază (450 de concepte, predate într-o anumită ordine). Vocabularul extins conţine peste 7000 de concepte.

Sisteme de comunicare bazate pe limbajul verbal

În această categorie sunt incluse comunicarea verbală (acolo unde restantul auditiv şi vizual permit acest lucru), labiolectura sau “cititul buzelor” din nou, dacă restantul vizual permite acest lucru) şi metoda Tadoma, metodă ce presupune citirea tactilă a vorbirii: persoana cu surdocecitate îşi plasează mâna pe gura interlocutorului, astfel încât să perceapă tactil mişcările buzelor şi vibraţiile de la nivelul gâtului.

Sisteme de comunicare bazate pe alfabet

Există o varietate de metode bazate pe alfabet: alfabetul manual, alfabetul Block, Moon sau Braille. Alfabetul manual presupune comunicarea prin atingerea unor puncte la nivelul degetelor/palmei, puncte corespunzătoare unei anumite litere. Alfabetul Block este foarte accesibil oricui doreşte să comunice cu persoane cu surdocecitate care pot utiliza acest sistem, pentru că el presupune scrierea in palma interlocutorului a cuvintelor din alfabetul latin, cu majuscule. Literele sunt conturate cu degetul arătător, pe toata suprafaţa palmei, mare şi clar. Între cuvinte se face pauză.

Alfabetul Moon a fost inventat de William Moon (1818-1894), nevăzător, la vârsta de 21 ani (în urma îmbolnăvirii de scarlatină). El este derivat din alfabetul latin. A fost creat special pentru cei cu cecitate dobândită sau care nu au un simţ tactil fin. În anul 1923 a fost inventată o maşină de scris în cod Moon.

Alfabetul Braille a fost inventat de Louis Braille (1809-1852), devenit nevăzător la vârsta de 3 ani, în urma unui accident. El a adaptat „scrierea nocturnă” a căpitanului Charles Barbier (1821) prin simplificare şi regularizare (şase puncte în relief, organizate în coloane uniforme, recognoscibile ca întreg – tactilem).

Comunicare prin intermediul unor sisteme de sprijin

În cadrul acestor sisteme exterioare de sprijin sunt, pe de o parte, interpreţii specializaţi în limbaj mimico-gestual adaptat tactil pentru persoanele cu surdocecitate (în România încă inexistenţi) şi, pe de altă parte, sisteme ce implică tehnologii (implant cohlear, aparat auditiv, sisteme de telecomuncaţii, dispozitive high-tech de comunicare cu soft-uri speciale ce traduc informaţia într-un limbaj accesibil persoanelor cu surdocecitate.

Comunicare totală

Comunicarea totală este cel mai eficient sistem de comunicare în cazul persoanelor cu surdocecitate, care presupune folosirea simultană a vorbirii, a semnelor, dactilemelor, labiolecturii, auzului rezidual, a indicilor, gesturilor, imaginilor sau a limbajului verbal scris. Astfel, în comunicarea cu un copil cu surdocecitate de exemplu, interlocutorul va rosti un cuvânt, dar îl va şi semnaliza gestual tactil, astfel încât această metodă recunoaşte dreptul moral a persoanelor cu deficienţe senzoriale la input maxim, în scopul înţelegerii optime şi totală  a mesajelor transmise pe diferite căi, într-o situaţie de comunicare dată.